Unul dintre desenele animate care m-a intrigat pe vremea când eram copil este “Curaj, câinele cel fricos”, iar acum înțeleg de ce. Serialul animat “Curaj, câinele cel fricos” conține situații terapeutice pe centimentru pătrat.
Fără să exagerez nu există secvență în acest desen animat care să nu aiba cel puțin un mesaj terapeutic, motiv pentru care aș putea scrie 10 articole doar despre el. Totuși mă voi limita doar la trei în care vom analiza psihologia personajelor principale, a răufăcătorilor, iar mai apoi, vom extrage cea mai importantă lecție pe care dorește să ne-o transmit desenul animat “Curaj, câinele cel fricos”.
Creatorul serailul “Curaj, câinele cel fricos” a reușit să integreze cele mai importante și mai greve probleme și traume emoționale pe care le putem experimenta în viața noastră, învăluindu-le în desene animate.
Prin urmare, în acest prim articol scopul va fi să înțelegem construcția psihologică a personajelor principale, mai exact traumele prin care aceștia au trecut și au ajuns să fie în modul în care sunt prezentate în serial.
Oricât de șocant ar suna, se prea poate ca principiile după care respectivele personaje au fost scrise să le fi experimentat chiar tu în viața ta, în mod individual, iar povestea lor de viață să fie povestea ta.
Curaj, câinele cel fricos
La fel cum ne spune și intro-ul serialului “Curaj, câinele cel fricos”, protagonistul este un câțel care a fost abandonat când era doar un pui, iar în prezent locuiește în orașul “Nicăieri” împreună cu soții Muriel și Eustache Traistă. Totodată, este nevoit să își salveze familia de lucrurile stranii care se întâmplă la ordinea zilei.
Drept consecință, Curaj, câinele cel fricos este mai mereu anxios și temător cu privire la toate câte se întâmplă și nu are de ales decât să își înfrunte temerile. La o primă vedere, pentru situațiile care se întâmplă, ar fi normal să credem că reacțiile sale sunt justificate. Nici pe departe.
În penultimul episod numit “Curaj de odinoară” aflăm adevărata poveste a protagonistului. Se pare că părinții săi au fost trimiși în spațiu de către un veterinar nebun, Curaj, câinele cel fricos asistând la această scenă.
Iar aici apare partea interesantă: când s-a văzut fără părinți și conștientizând că este singur pe lume, în sufletul lui Curaj, câinele cel fricos s-a infiripat, ceea ce psihologia științifică ar numi, trauma abandonului.
Trauma abandonului este de multe ori rădăcina problemelor noastre emoționale, rădăcină care urmează a da naștere și altor traume precum: deprivarea emoțională, sentimentul inferiorității sau autosacrificiul, iar în serialul animat “Curaj, câinele cel fricos” se poate observa clar acest lucru prin următoarele consecințe:
1. Incapacitatea de a-și exprima nevoile emoționale
O primă caracteristică a lui Curaj, câinele cel fricos este incapacitatea sa de a-și exprima fricile. În serialul animat de fiecare dată când îi era frică de ceva, căuta să comunice frica simțită, dar fiind doar un câine, bâjbâia câteva onomatopee fără a fi luat în serios de Muriel sau Eustache. Prin urmare, Curaj era nevoit să se descurce singur.
Așa se întâmplă și cu noi. Nu știm să ne comunicăm nevoile emoționale, iar dacă o facem nu primim niciun răspuns. Drept urmare, căutăm să le îndeplinim singur, dar îndurând anxietatea și durerea emoțională.
Vrem să fim înțeleși, iar când nu există oameni care să ne-o ofere, ne refugiem în jocuri pe calculator. Vrem să avem parte de compania persoanei iubite, dar când ea nu există recurgem la pornografie.
Fricile și nevoile noastre emoționale sunt importante. Dacă nu există cineva care să ni le accepte și valideze, suntem tentați să ne le rezolvăm singur, iar de cele mai multe ori, o facem într-o manieră nesănătoasă, asemeni lui Curaj, câinele cel fricos care de fiecare dată este vătămat și traumatizat la culme.
2. Construcția neuropsihologică deficitară
Gabor Mate, un ilustru doctor care a adus contribuții semnificative în domeniul sănătății mintale, cu precădere în psihologia traumelor, ne spune că pentru ca un copil să se dezvolte sănătos are nevoie de două lucruri și anume atingere fizică și conexiune emotională.
Dacă vei privi la Curaj, câinele cel fricos, sunt două momente în care el este cu adevărat fericit: când stă în brațe la Muriel și când este felicitat de către aceasta pentru ceea ce a făcut. Adică când are acel contact fizic și când este validat emoțional.
Cât timp vom fi prinși în propriile traume, vom căuta obsesiv oportunitatea de a ne îndeplini aceste două nevoi, iar orice altceva nu ne va aduce o fericire adevărată, nu vom putea experimenta o fericire autentică dincolo de nevoile emoționale care încă nu sunt îndeplinite.
3. Dezechilibru emoțional
Psihologia științifică ne prezintă cele două mari tulburări mintale și anume depresia și anxietatea. E cât se poate de limpede că Curaj, câinele cel fricos este anxios, dar nu și depresiv. Motivul este prezența lui Muriel care îi oferă un sens: acela de a o apăra.
Dacă te uiți la începutul seriei se vede cât era de trist, dar apoi este preluat de Muriel și pentru prima dată simte că aparține cuiva. Deci trauma abandonului este parțial vindecată ceea ce îi oferă o fericire condiționată, aceea de a fi acceptat, dar consecințele de tip simptome de anxietate sunt încă prezente, iar dacă s-ar întâmpla ceva cu Muriel, cu siguranță că ar ajunge și depresiv.
4. O viziunea distorsionată asupra vieții
Mintea sa a fost afectată de experiențele din timpul abandonului ceea ce-l face să trăiască într-un distres continuu. Se simte afectat de orice potențială amenințare, chiar și în lucru mic, unde filtrul rațiunii e foarte slab.
El vede lumea într-un mod eronat, prin experiența traumei sale, având o anxietate peste măsură. Trauma sa il face să vadă pericole atunci când nu există, ca în cazul episoadelor precum “Bigfood” și “Capede de vită”, unde personajele nu erau rău intenționate.
Așa e și în viața reală. Cu cât experiențele traumetice sunt mai intense și multiple, cu atât sentimentul vigilenței noastre și al expectanțelor negative vor fi mai accentuate, ceea ce ne sabotează sănătatea mintală și starea de bine.
5. Flashback-urile de pe urma stresului post-traumatic
În momentul în care vede căței pe cutia de lapte are un moment de împietrire. Amintirea traumei abandonului creează emoții atât de puternice încât Curaj, câinele cel fricos cedează lor într-o expresie înghețată. Chiar si Eustache, încercându-l să-l sperie, nu obține nicio reacție. Pur și simplu trauma a fost atât de intensă încât e peste puterile sale să o proceseze ori să o raționalezeze.
Într-adevăr, persoanele care au suferit stres post-traumatic pot avea flashback-uri, iar dacă trauma atinge cote alarmante, se poate ajunge la situații precum cea în cazul nostru: împietrire efectivă.
Dacă ar fi să facem lucrurile mai formal și să oferim un psihodiagnostic clinic lui Curaj, câinele cel fricos, am spune ca el suferă de stres post-traumatic, anxietate generalizată și tulburări de panică ca urmare a traumei abandonului.
Eustache și Muriel
Muriel este iubitoare, blândă, înțelegătoare și plină de compasiune în timp ce Eustache este leneș, lacom, ursuz și răutăcios față de Curaj, câinele cel fricos speriindu-l și torturându-l de fiecare dată când are ocazia.
Pentru a înțelege de ce aceste două personaje sunt construite atât de diferit trebuie să ne uităm la copilăria lor.
Episodul „Micuța Muriel”, o prezintă pe Muriel la vârsta de doar 3 ani jumătate. Ea e o fetiță zglobie, energică, bucuroasă și ușor alintată care zâmbește, râde și se joacă continuu. Într-un cuvânt, putem spune că Muriel este fericită.
Într-adevăr terapia traumelor ne spune că o copilărie frumoasă este fundamentul pentru o personalitate sănătoasă emoțional, așa cum este Muriel.
Însă când vine vorba de Eustache, lucrurile sunt mult mai complexe, existând mult mai multe secvențe în cazul său care să-i explice personalitatea, și chiar episoade întregi așa că o vom lua gradual:
1. Raportul cu mama sa
In episodul “ziua mamei” putem observa manifestările mamei lui Eustache față de fiul ei și ce crezi? Ele sunt exact la fel cu cele pe care le are Eustache față de Curaj, câinele cel fricos. Această portretizare este făcută pe una dintre tezele psihologiei traumei care spune că persoana care suferă trauma va internaliza modelul agresorului. Așadar, dacă cunoști persoane care sunt agresori, e foarte probabil ca și ei să fi fost la rândul lor agresați.
Drept adaos, Mama lui Eustache este însă compasională și drăguță cu Curaj, motiv pentru care Eustache devine gelos pe Curaj, câinele cel fricos deoarece nu primeste aceeași compasiune si validare, spunându-i că “nu m-ai iubit niciodată”.
2. Relația cu fratele său
Psihologia adleriana spune că tulburările de personalitate sunt o consecință a complexelor de inferioritate pe care oamenii le au. Aceste complexe se întâmplă când există persoane în jurul nostru care sunt percepute ca fiind mai valoroase și cărora li se satisfac nevoile emoționale, noi rămânând neglijați.
În episoade se vede clar acest lucru: mama sa îl compara cu fratele său Horst care ajunsese bogat și de succes. În episodul “Vânător și vânat”, Eustache se aruncă la podea și aproape că delirează având un dialog imaginar între el și fratele său Horst: “Mă iei și pe mine la vânătoare? NU Te rog, Horst! NU!” De aici reiese suferința pe care o purta Eustache cu el încă din tinerețe.
3. Relația cu tatăl său
Nu știm mai nimic despre tatăl lui Eustache, însă cu siguranță și acesta a contribuit la cimentarea traumelor. Într-unul dintre dialoguri, mama lui Eustache îi spune: “taică-tău a fost bărbat”. De aici reiese că imaginea tatălui său a fost una asemănătoare cu cea a fratelui său, una dominantă care i-a accentuat complexul de inferioritate.
De-a lungul vieții, Eustache a trăit sub umbra fratelui său răutăcios Horst, a fost urât de mama sa; și neglijat de tatăl său. Acesta este probabil motivul pentru care este atât de supărat tot timpul.
Consecințe comportamentale
Oamenii care au complexe de inferioritate pot afisa comportamente arogante pentru a-si masca inferioritatea. Daca e sa ne uitam la Eustache poate parea foarte dur si rautacios la o prima vedere, dar adevarul e ca in nicio situatie acest lucru nu dureaza, la final el fiind mai plangacios ca oricare alt personaj.
Semnele comportamentale care demonstrează că Eustache a interiorizat modelul agresiv de la mama sa sunt: Masca pe care o folosea să-l sperie pe Curaj, care e aceeași mască pe care o folosea mama lui Eustache pentru a-l spera pe fiul ei și expresia “câine prost!”, similară cu cea pe care o auzea Eustache de la mama sa: “Eustache, băiat prost!”.
Consecințe emoționale
În episodul “Turnul lui Zalorst” Dr. Zalost, un savand depresiv încearcă să facă pe toată lumea depresiv cu ajutorul unor ghiulele de tun. Una dintre aceste ghiulele îl atinge și pe Eustache, dar nu-l face depresiv. Pentru acest fenomen explicația ne-o da chiar Doctor Zalost spunând că “el e imun la emoții”.
Într-adevăr, una dintre consecințele traumelor poate fi ceea ce numim inhibiția emoțională, adică incapacitatea de a simți emoții. Datorită faptului că Eustache nu afișa emoții când era copil, acum este incapabil să le acceseze la vârsta adultă.
Totodată, putem observa în repetate rânduri obsesia lui Eustache pentru bani. Cu cat un om e mai gol emoțional, cu atat va dori mai mult lucruri materiale în mod obsesiv.
Vindecarea traumelor
În episodul “Blestemul lui Shirley”, Eustache a fost blestemat datorită răutății sale. Curaj, câinele cel fricos merge astfel la Shirley și o roagă să îndepărteze blestemul, dar aceasta îi răspunde că: “nu pot face nimic pentru el. Trebuie sa rupă singur blestemul folosind generozitatea și blândețea din inima sa. Și poate face asta prin a se vedea cu adevărat cum este el.”
Această frază este cheia terapeutică. Blestemul reprezintă durerea emoțională și consecințele traumelor suferite, prezența lui Shirley este abuzatorul care le declanșează, iar fraza cheie anterior menționată este soluția terapeutică, adică orientarea către propria persoană și îndeplinirea nevoilor emoționale.
Dacă tu ai o persoană în viața ta care te abuzează sau care nu îți îndeplinește nevoile emoționale, așa cum a făcut Shirley blestemându-l pe Eustache, ea nu poate face nimic pentru tine. Ea doar îți activează trauma.
În schimb, e nevoie ca tu să te orientezi spre propria persoană și să îți oferi dragostea de care ai atâta nevoie pentru a te elibera de durerea emoțională simțită, așa cum urmează Eustache să facă.
Totodată, așa cum spune și Shirley, e nevoie să te vezi cu adevărat așa cum ești. Poate ești complexat, poate devalidat, poate nu te simți înțeles sau poate ești devalorizat. E nevoie de o privire acurată asupra propriei persoane, indiferent cât de tare ar durea.
Cand Curaj, câinele cel fricos vine în fața lui Eustache, fermierul pentru că nu avea ochalarii nu putea vedea bine. Așa că a avut o imagine deformată cu un copil trist, chel, fără pălărie, căruia îi curgeau lacrimile. Acest copil era chiar Eustache.
Eustache îl întreabă, unde îi e pălăria, iar copilul îi spune ca nu are. Eustache are compasiune pentru el și îi oferă pălăria sa. Astfel, blestemul se rupe. Actul de a oferi pălăria simbolizează înțelegerea, compasiunea și iubirea pe care trebuie să o oferi tu ca adult copilului din tine. Doar așa traumele se vor vindeca.
Concluzie
Tema principală a serialului animat “Curaj, câinele cel fricos” este una terapeutică. Deși este un desen animat pentru copii, el conține o poveste terapeutică simbolizată de istoricul personajelor principale. Povestea lor poate fi punct de reper pentru povestea noastră. Așadar, tu cât de bine te regăsești în povestea acestor personaje?
Lucian Pușcașu
P.S.: În celelalte două articole vom examina construcția psihologică și simbolistica răufăcătorilor precum și cea mai importantă lecție pe care vrea să ne-o transmită serialul animat “Curaj, câinele cel fricos”. Voi lăsa link-uri către respectivele articole
- Psihologia răufăcătorilor din serialul animat “Curaj câine fricos”
- O lecție de dezvoltare personală oferită de “Curaj câinele fricos”
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format audio.***
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger