În urmă cu câteva zile am vizionat filmul „Spiderman: No Way Home”. Personal, nu sunt neapărat atras de filmele cu super-eroi. Singurul lucru care mă leagă de ele este copilăria, în cazul de față, de serialul animat „Spiderman”, iar dacă faci parte din generația anilor 1990-2000, cel mai probabil știi despre ce vorbesc.
Când eram copil mă uitam cu drag la acest desen animat pentru plăcerea de a-l urmări, iar în prezent, o fac pentru lecțiile încredibile ce mi le oferă și pentru psihologia din spatele lui. Sunt fascinat de situațiile terapeutice și oportunitățile de evoluție personală pe care le are Peter Parker, sau Spiderman.
Aceste situații sunt atât de bine ilustrate de-a lungul episoadelor încât desenul animat Spiderman e o adevărată capodoperă a categoriei filme psihologice. Așadar, în acest articol vreau să îți ofer perspectiva mea asupra acestui serial animat.
Nu exagerez când spun că e o capodoperă. Mi se pare fascinant cum un simplu desen animat destinat copiilor ascunde aspecte atât de profunde ale psihologiei umane încât e nevoie să mă folosesc de patru curente din psihologia științifică pentru a-l explica.
1. Psihologia Jungiană
Psihologia jungiană este un o abordare psihologică întemeiată de psihologul Carl Gustav Jung. Acest curent psihologic are la bază ideea că orice om are o latură întunecată numită „Umbră”.
Umbra conține toate acele aspecte din noi înșine de care nu suntem conștienți, dar care se manifestă în diferite circumstanțe de viață. De regulă, Umbra ia forma lucrurile care în lumea reală le-am considera rele sau negative. Umbra noastră e locul unde iau naștere Demonii noștri.
Se poate întâmpla să fi avut gânduri înfiorătoare, comportamente agresive sau manifestări pe care ai crede că nu le-ai fi făcut niciodată.
Așadar, dacă ai avut momente în viața ta în vorbire, gândire și fapte în care parcă nu te mai recunoșteai, să știi că cel mai probabil Umbra ieșise la iveală. Într-un limbaj mai uzual, putem spune că Umbra este de fapt Latura noastră Întunecată.
Umbra în serialul animat Spiderman
În serialul nostru animat, Spiderman era nevoit de-a lungul episoadelor să înfrunte tot felul de răufăcători pentru a restabili liniștea în cartierul Queens din NewYork. Însă în finalul seriei, supereroul era nevoit să înfrunte cel mai rău dușman: pe el însuși.
Ultimele două episoade prezintă clona omului paianjen, combinată cu un simbiot extraterestru. Se pare că acest simbiot s-a legat de clona lui Spiderman prin ura pe care acesta o purta în suflet, formând Spider-Carnage.
Iar acum vine explicația psihologică, dar pe care cred că ai intuit-o. Clona lui Spiderman nu este altceva decât Umbra sa. Spider-Carnage este prezentat ca tot ceea ce este mai rău din Peter Parker. Dacă de-a lungul episoadelor Spiderman și-a pus viața în pericol pentru a salva NewYork și întreaga planetă, Spider-Carnage era în stare să-și dea viața pentru a distruge orice urmă de viață.
Această portretizare este făcută în stilul jungian. Umbra este exact opusul a ceea ce prețuim cel mai mult, a ceea ce ne dorim să fim. Ești un iubitor de dreptate? În nebunia ta, vei comite nelegiuri. Ești o persoană care valorizează libertatea? Probabil că ești sclav fără ca măcar să-ți dai seama. Promovezi o viață a virtuții? Când a fost ultima dată când te-ai scăldat în viciu?
În cazul lui Spiderman, cel mai însemnat lucru după care acesta s-a ghidat în toate aventurile sale au fost vorbele unchiului Ben: “Odată cu puteri mari, vin și responsabilități mari.” În schimb, Spider-Carnage, care este Umbra sa, și-a folosit toată puterea nu doar pentru a evita responsabilitățile, ci pentru a anihila toată lucrarea bună pe care a făcut-o Spiderman în tot acest timp.
De câte ori nu promovăm și noi buna-înțelegere, deși ajungem la scandal și conflicte? Oare nu avem pretenția la fidelitate din partea partenerului, deși ne gândim la alte persoane din când în când? Mai mult ca sigur, cel puțin o dată ai vrut să fi înțeles și nu te-a interesat nimic altceva. Adică, nu ai vrut să înțelegi pe alții.
Nu știu dacă Stan Lee, creatorul benzilor Marvel, a făcut-o în mod intenționat, dar cu siguranță că a intuit la perfecție cum să creeze o poveste psihologică cu impact emoțional pe măsură.
Lecția Umbrei
Deși în limbaj uzual am spune ca Umbra este latura noastră întunecată, Carl Jung nu o prezită ca fiind ceva rău sau negativ, ci mai degrabă manifestările ei sunt negative și aduc consecințe dezastruoase.
Tot Jung, vine cu soluția, îndemnându-ne să ne cercetăm Umbra și să o acceptăm. Exact. Carl Jung spune că latura noastră întunecată poate fi slăbită și ținută sub control dacă ne înțelegem Umbra, o îmbrățișăm și facem din Demonii interiori aliații noștri de nădejde, iar Stan Lee portretizează foarte frumos acest lucru.
Deși a avut ajutorul din partea oamenilor paianjeni din alte dimensiuni, nu a reușit sub nicio formă să-l învingă pe Spider-Carnage. La fel și noi, oricât ne-am lupta cu viciile noastre, cu slăbiciunile pe care le avem, ori cu părțile din noi pe care le urâm cel mai mult, cu atât partea întunecată va fi mai puternică, iar noi vom fi mai nefericiți.
După toate eforturile susținute, Spiderman a înțeles în cele din urmă că Umbra sa nu poate fi învinsă: “Trebuie să-l opresc. Dar greșesc. Trebuie să-mi reamintesc că singurul inamic al meu sunt eu. Nu ar trebui să-l atac. Ar fi bine să-l înțeleg.”
Iar apoi, a avut un moment de revelație: “Asta e! E confuz! Și e o singură persoană care l-ar putea ajuta să deosebească binele de rău. Dacă mă gândesc bine, această realitate este singura în care s-ar putea găsi această persoană.”
Astfel ajungem la cel de-al doilea curent din psihologie despre care vreau să-ți vorbesc:
2. Psihologia Umanistă
Umanismul este o altă paradigmă de abordare a psihologiei umane. Acest curent spune că individul este în esanța sa bun, dar care trăiește într-o societate imperfectă. Pentru că el este în esența sa bun, el se va dezvolta în mod natural sănătos. Din păcate însă, societatea îi împiedică dezvoltarea armonioasă.
Astfel, dacă individul are parte de înțelegere, compasiune și validare din partea oamenilor, el își va atinge potențialul. În caz contrar, va dezvolta o personalitate ștearsă, condiționată de validarea lumii exterioare. Adică terenul ideal pentru ca Umbra să-și facă apariția.
Am dezbătut deja mai pe larg această paradigmă într-un alt articol în care am analizat psihologia fimului „Joker”. Articolul a fost foarte apreciat de cititori, iar dacă ai văzut Jokerul lui Joaquin Phoenix, ar fi interesant pentru tine să vezi perspectiva în respectivul articol după ce-l termini pe acesta.
În serialul animat, Spider-Carnage spune la un moment dat fraza: “De când am fost mușcat de acel paianjen, nimeni nu m-a mai înțeles”. Într-adevăr, acesta e clișeul oricărui erou. Cu cât mai multe lucruri bune face pentru oameni, cu atât ei îl vor urî și detesta mai mult.
Spiderman își dă seama de acest lucru, tocmai de aceea vrea să îi ofere lui Spider-Carnage, adică Umbrei lui, înțelegerea și compasiunea de care are atâta nevoie. În serialul animat, acest lucru e portretizat într-un mod emoționant în ultimele secvențe, prin următorul dialog:
Secvența memoriabilă din serialul animat Spiderman
Spider-carnage: Orice va fi aspirat prin această poartă va înceta să mai existe. În câteva minute această gaură se va lărgi suficient încât să înghită tot orașul în uitare, și odată cu ea întreaga planetă!
Spiderman: Nu poți face ceva atât de oribil. Tu nu ești așa! Pentru că nici eu nu sunt așa. Iar tu, ești eu. Și probabil că ești așa din cauza simbiotului. E o singură cale de a afla. Trebuie să ajung la adevăratul Peter Parker din tine, la cel căruia îi pasă de cei din jurul său.
Spider-carnage: S-a dus pentru totdeauna!
Spiderman: Crezi? Știu că nu va vorbi cu mine, dar am adus pe cineva cu care cred c-ar vorbi.
Spider-carnage: Nu! Nu se poate…
Unchiul Ben: Peter, eu sunt… Unchiul Ben…
Spider-carnage: unchiule Ben?
Unchiul Ben: Mi s-a spus totul..
Spider-carnage: Ești chiar tu?
Unchiul Ben: Știu că ai avut o perioadă foarte grea. Dar în realitatea asta, sunt alături de tine! Și orice s-ar întâmpla eu tot te iubesc!
Spider-carnage: Și.. și eu… te iubesc, unchiul Ben… și eu.. te iu-iubesc!! (plânge)
Unchiul Ben: Mai știi ce ți-am spus despre puterile mari?
Spider-carnage: Da. Odată cu puterile mari vin și responsabilitățile mari.
Unchiul Ben: Peter, un demon este în tine. Este responsabilitatea ta față de lume și față de tine să-l elimini. Scapă de el. Te rog!
Spider-carnage: Da… trebuie… chiar acum..!! Aahh!!
(Aici e momentul când încearcă să scape de simbiot, dar e prea atașat de el. Unchiul Ben îl îndeamnă să luptă cu simbiotul cu tot sufeltul, să nu se lase bătut).
Spider carnage: Nu reușesc..!! E prea dureros…!! Îmi pare rău pentru toare lucrurile rele pe care le-am făcut! Iartă-mă!! IARTĂ-MA!!!
(Aici e momentul când ia aparatul cu care a deschis poarta, il resetează și o închide. Totodată, deschide o altă mică poartă în care intră având atașat simbiotul. Astfel, se autodistruge).
Spiderman e descumpănit pentru că nu l-a oprit.
Unchiul Ben: a făcut ceea ce a crezut că e mai bine. Pentru el și pentru întreaga lume. Te-ai descurcat bine în seara asta, Peter. Sunt mândru de tine! Îmi va fi dor de tine!
Peter Parker: și mie imi va fi dor de tine, unchiule Ben! Dar o să te port tot timpul în suflet!
Această secvența reprezintă esența articolului și a serialului animat, din punctul meu de vedere. E demersul terapeutic necesar pentru vindecarea și eliberarea durerii emoționale acumulate de-a lungul anilor.
3. Terapia schemelor
Terapia schemelor mai este numită în termeni metaforici “terapia copilului interior”. Această formă de terapie se axează pe traumele pe care le-a suferit o persoană în copilărie.
Traumele apar drept consecință a neîndeplinirii sau a abuzului nevoilor emoționale pe care le are un copil. Drept consecință, Terapia Schemelor presupune îndeplinirea acestor nevoi de către o figură adultă sănătoasă care este terapeutul.
În cazul nostru, Unchiul Ben nu e altcineva decât persoana de care am fi avut atât de multă nevoie în momentele noastre de de însingurare, unde nevoile emoționale au fost uitate sau chiar călcate în picioare.
Prezența unei figuri adulte sănătoase este letală pentru dezvoltarea emoțională sănătoasă a oricărui individ. Absența ei, sau mai rău, prezența toxică ne pot marca pe viață funcționarea personalității, dacă nu facem ceva în această privință.
Spiderman a devenit Spider-Carnage în momentul în care Umbra a prins contur pe urma traumei abandonului, a deprivării emoționale și a neacceptării din partea oamenilor. Însă prin cuvintele “Știu că ai avut o perioadă foarte grea. Dar sunt alături de tine! Și orice s-ar întâmpla eu tot te iubesc!” Spider-Carnage a primit validarea și acceptarea de care a avut nevoie. Nevoile emoționale de a avea pe cineva alături, care să-l înțeleagă și să-l accepte necondiționat au fost îndeplinite. Astfel, a redevenit o ființă umană, a redevenit Spiderman.
Vreau să remarcăm împreună că Spider-Carnage era rău-voitor față de Spiderman și față de ceilalți oameni, însă față de unchiul Ben nu a avut nicio reacție agresivă. La fel e și în viața reală: putem fi nemiloși cu cei din jur și cu noi înșine, dar față de oamenii care sunt suportivi emoțional în mod real, vom avea o inimă deschisă.
Pentru mine, aceasta e dovada suficientă că oricât de multe frustrări ar avea un om, el este în esența sa bun, dar a uitat cum să fie. Tocmai de aceea, am încredere în ideea de terapie și de vindecare.
4. Dezvoltarea post-traumatică
Dezvoltarea post-traumatică este unul dintre cele trei mari răspunsuri la traume: unii oameni se simt înfrânți, alții resemnați, însă o a treia categorie de oameni se simt mai puternici și mai fericiți în urma traumei, oricât de ciudat ar suna asta.
Conform studiilor, în medie de doar 10% din oamenii care experimentează traume emoționale reușesc nu doar să își recapete sănătatea mintală de dinainte, dar dimpotrivă, să fie mai rezilienți, mai puternici și mai mulțumiți de ei și de viața lor. De fapt, în psihoterapie asta se urmărește: o dezvoltare post-traumatică.
La finalul serialului, Spiderman are o discuție cu Stan Lee. Acesta îi spune creatorului său că: „Pentru prima dată, îmi place de mine. Îmi place viața mea”. La care Stan Lee ușor confuz îi replică: “Wow. Cu siguranță că tu nu ești eroul despre care am scris ani de zile”.
Dacă nici creatorul supereroului nu-l mai recunoștea, e clar că ceva s-a întâmplat cu Spiderman și anume că a avut parte de o dezvoltare post-traumatică. Toată această experiență de a lucra cu Umbra sa, cu Spider-Carnage, l-a făcut să-și înțeleagă mult mai bine viața și personalitatea. Astfel, filosofia sa de viața s-a schimbat cu totul.
Concluzie
Serialul animat „Spiderman” face parte din seria benzilor desenate Marvel, create de către Stan Lee. Spiderman este genul de animație de care te bucuri în copilărie, dar pe care reușești să o înțelegi la vârsta adultă. De-a lungul seriei, supereroul Peter Parker are parte de diverse provocări și aventuri, culminate cu înfruntarea supremă: cea cu sine însuși.
Spiderman își dă seama că nu poate câștiga în modul în care o făcea în trecut deoarece, de data aceasta, singurul inamic este el însuși. Astfel apelează la o soluție terapeutică, la singura persoană căruia îi poate încredința sufletul său neînțeles și neacceptat: pe unchiul Ben.
Scopul meu a fost acela de a scoate în evidență importanța unei conexiuni reale cu o persoană. Te rog nu te grăbi să spui că oamenii din ziua de azi nu mai sunt de încredere sau alte baliverne de genul pentru că nu e adevărat și mai rău îți faci. Însă îndemnul meu este să prețuiești oamenii cu care ești conectat emoțional și să fii și tu la rândul tău, o persoană pe care oamenii din viața ta se pot baza emoțional.
Lucian Pușcașu
P.S. Dacă vrei să vezi secvența terapeutică din serialul animat Spiderman despre care am tot vorbit, o poți vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=TWkBWFwdLZo
***Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format audio.***
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*