“Cunoaște-te pe tine însuți” – spune îndemnul oracolului din Delphi. Într-ardevăr, oamenii fac apel la autocunoaștere, considerând-o unul dintre cele mai de preț bunuri.
Firea noastră umană are o înclinație pentru autocunoaștere. De când există, omul se întreabă care este sensul existenței sale și cum îl poate îndeplini. Fie că se află pe cele mai înalte culmi, sau fie că e în infernul propiile traume, orice om caută să facă apel la autocunoaștere pentru a se vindeca de durerile emoționale ale trecutului și pentru a împlini propriile profeții ale viitorului.
Așadar apelul la autocunoaștere e indispensabil în călătoria vieții. În cele din urmă, oricât de sus sau de jos vei ajunge, tot la tine însuți te vei întoarce. Nevoia de autocunoaștere a influențat mai multe curente de gândire precum cele din folosofie sau psihologie, fiecare încercând să satisfacă mai bine această nevoie.
O modalitate de autocunoaștere oferită de știința psihologică este psihoterapia cu precădere pentru problemele de sănătate mentală cu origini în copilărie. Mai exact, psihoterapia duce la identificarea acelor evenimente traumatice din trecut care și-au pus amprenta asupra noastră și care își continuă efectele nocive până în prezent.
Așadar, o modalitate de autocunoaștere se realizează prin identificarea acelor capcane mintale, acelor traume din copilărie care au ajuns să ne saboteze viața și viziunea despre oameni și despre noi înșine. Plecând din acest punct, se poate porni un adevărat demers de autocunoaștere, dar mai ales de vindecare al propriei ființe.
În acest articol vom descrie pe scurt cele 18 traume propuse de literatura de specialitate, rămânând ca tu să le identifice pe acelea de care ai suferit în copilărie. E o oportunitate enormă de autocunoaștere și vindecare, dar trebuie să profiți de ea.
Cum vei știi care dintre aceste traume le-ai suferit când erai copil? Fie la nivel intelectual (vei recunoaște descrierea făcută de mine, potrivindu-se copilăriei tale sau situației tale prezente), fie la nivel emoțional (citind unele rânduri, se va declanșa ceva în tine, un sentiment necunoscut și familiar totodată). Oferă-ți timp și înțelegere pentru a le utiliza. Așadar, citește articolul (care e destul de lung) cu răbdare și atenție.
Odată ce ai identificat o traumă, e momentul să te informezi și mai mult despre ea. Am atașat la fiecare dintre cele 18 traume (scheme dezadaptative) câte un link spre articole separate care descriu fiecare capcană mentală în parte.
La fiecare dintre cele 18 scheme cognitive (capcane mentale) voi adăuga câte un exemplu de caz împreună cu stilurile de coping aferente, pentru a facilita înțelegerea fiecărei traume și procesul de autocunoaștere.
1. Abandon / Instabilitate
Această schemă se referă la așteptarea că în curând vei pierde pe o persoană semnificativă din viața ta, cu care ai format un atașament emoțional. Ajungi să crezi că, într-un fel sau altul, relațiile strânse se vor încheia iminent. Copil fiind, este posibil să fi experimentat divorțul, moartea ori orice fel de absență a părinților.
Această schemă poate apărea și atunci când părinții au fost inconsecvenți în a atrage nevoile copilului. Mai exact, uneori îți îndeplineau nevoia de protecție și siguranță, iar alteori nu. De exemplu, pot exista deseori ocazii în care ai fost lăsat singur sau nesupravegheat pentru perioade îndelungate.
O modalitate bună de autocunoaștere este a răspunde la întrebarea: „Mă simt abandonat și singur?”
Exemplu de caz – Abandon
Ana este o tânără de 28 de ani. A avut nu mai puțin de 10 relații până la această vârstă, toate încheîndu-se cu partenerii părăsind-o deoarece “era prea sufocantă”. Într-adevăr, Ana se agăța scai de partenerii ei. Când era în relație, îl întreba pe partener de ce îi ia atât de mult să răspundă la telefon, ce face, cu cine se întâlnește etc. Era foarte solicitant pentru acești băieți să aibă o așa parteneră.
Dacă o întrebai pe Ana de ce are nevoie constant de aceste reasigurări, nu ar fi fost în stare să îți răspundă din prima. Analizând gândirea ei, ea are o convingere nesănătoasă cum că ceilalți o vor părăsi și trebuie să facă tot ce îi stă în putință să îi țină lângă ea.
2. Neîncredere / Abuz
Această schemă se referă la așteptarea cum că alții vor profita intenționat într-un fel de tine. Oamenii cu această schemă se așteaptă ca alții să rănească, să înșele sau abuzeze de ei. Adesea te gândești că trebuie să ataci tu primul pe ceilalți, de frica de a nu fi abuzat înainte.
În copilărie, ai fost adesea abuzat sau tratat în mod nedrept de părinți, frați sau colegi. Fie ai fost folosit ca obiect sexual (cel mai rău caz), fie ai fost maltratat fizic (bătut, schingiuit etc) fie ai fost batjocorit în vreun fel.
Exemplu de caz – Abuz
Gabriela este o tânără de 25 de ani. Ea nu a avut niciodată o relație cu un bărbat. Nu e vorba că nu îi plac bărbații, dar pur și simplu are probleme în a se conecta cu ei. Nu își permite să fie vulnerabilă în fața lor și nici să arate cine este ea de fapt. Are convingerea că fiecare bărbat vrea sex ori alte intenții ascunse și doar ar profita de ea.
Când era mică, tatăl ei a abuzat-o sexual. A fost atât de dezgustată și de înfricoșată încât și-a promis să nu se mai atingă de niciunul deoarece, în propria-i opinie, oricine poate deveni sălbatic cum a fost tatăl ei.
3. Deprivare emoțională
Această schemă se referă la convingerea că nevoile emoționale primare nu-ți vor fi niciodată satisfăcute de apropiații tăi. Aceste nevoi pot fi descrise în trei categorii: Căldura (nevoia de afecțiune, apropiere și dragoste); Empatia (a fi ascult și înțeles); Protecție (nevoie de sfaturi, îndrumări și direcții).
În general, părinții tăi au fost reci, distanți din punct de vedere emotional. Nu te-au sprijinit când îți era greu, nu ți-au ascultat of-ul când simțeai nevoia să-l spui și nu ți-au călăuzit pașii atunci când erai confuz.
Deprivarea emoțională e cea mai periculoasă din punct de vedere al conștientizării ei. Persoanele deprivate emoțional vor admite cel mai greu că acest lucru e o problemă. Deci ar trebui să te gândești de două ori dacă ai sau nu această schemă înainte de a citi mai departe.
Studiu de caz – Deprivarea emoțională
Schema centrală a lui Dan este deprivarea emoțională. El alege parteneri care nu sunt foarte capabili să ofere căldură și înțelegere și apoi acționează într-o manieră care face și mai dificil să le primească (Predare).
Uneori, el va acționa într-o manieră extrem de solicitantă emoțional, căutând obsesiv atenția partenerei (supracompensare). Dan evită să se apropie prea mult de femei, dar neagă că are probleme în acest domeniu (evitarea schemei).
O modalitate bună de autocunoaștere este a răspunde la întrebarea: „mă simt înțeles de oamenii pe care-i prețuiesc?”
4. Izolare socială
Această schemă se referă la convingerea că ești izolat de lume, diferit de alți oameni și / sau nu faci parte din nicio comunitate. Această credință este cauzată de obicei de experiențe timpurii în care copiii văd că fie ei, fie familiile lor, sunt diferiți de ceilalți oameni. Asta îi distanțează la propriu.
Studiu de caz – Izolare socială
Schema principală a lui Gabriel este Izolarea socială. Se vede că este diferit de ceilalți oameni și nu se potrivește în niciun context social. Când face lucrurile ca parte a unui grup, nu se implică cu adevărat (predarea schemei).
Uneori, devine foarte ostil față de membrii grupului și poartă foarte critic (supracompensarea schemei). În alte momente, el alege să evite cu totul activitățile de grup (evitarea schemei).
5. Deficiență
Această schemă se referă la convingerea că e ceva neregulă cu tine. Te simți defect în interior și nedemn de a fi iubit. Ai convingerea cum că alții, dacă se apropie de tine, își vor da seama de acest lucru și se vor retrage din relație.
Această schemă duce adesea la un puternic sentiment de rușine. În general, părinții tăi erau foarte critici cu tine și te făceau să te simți ca și cum nu ai fi vrednic de a fi iubit.
Studiu de caz – Deficiența
Schema principală a Alexandrei este Defeciența / Stima de sine scăzută. Ea crede că este ceva în neregulă cu ea și că, dacă cineva se apropie prea mult, o va respinge. Ea alege parteneri care sunt extrem de critici cu ea și îi confirmă părerea că este defectă (predarea).
Uneori are o reacție defensivă excesivă și contraatacă atunci când se confruntă cu critici chiar ușoare (supracompensare). De asemenea, ea se asigură că niciunul dintre partenerii săi nu se apropie prea mult (fizic sau emotional), astfel încât să poată evita să-i vadă defectele și să o respingă (evitarea schemei).
O modalitate bună de autocunoaștere este a răspunde la întrebarea: „Mă simt bine în pielea mea?”
6. Eșec
Această schemă se referă la convingerea cum că ești incapabil să faci performanță în diferitele domenii ale vieții Te simți prost, incompetent sau nerealizat. Oamenii cu această schemă adesea nu încearcă să obțină rezultate, deoarece cred că vor eșua.
Această schema e probabil să se fi dezvoltat dacă în copilărie dacă ai fost tratat ca și cum ai fi un eșec în școală ori în alte sfere de realizare. De obicei, părinții nu-ți acordau suficient sprijin, disciplină și încurajare pentru ca tu să persiști și să reușești în domenii de realizare, cum ar fi munca școlară sau sporturi.
Studiu de caz – eșecul
Schema principală a lui Ionuț este Eșecul. Ori de câte ori se confruntă cu o posibilă provocare, el tinde să creadă că nu este capabil. Adesea încearcă fără efort, crezând va eșua și de obicei așa se și întâmplă. Astfel, consolidează credința cum că nu este capabil (capitulare).
Uneori, depune mari eforturi pentru a se prezenta într-o lumină nerealist pozitivă, cheltuind sume excesive de bani pentru a se educa în profesia sa (supracompensare a schemei). Deseori evită să-și declanșeze schema, rămânând departe de provocări (evitarea schemei).
7. Dependență / Incompetență
Această schemă se referă la convingerea că nu ești capabil să gestionezi responsabilitățile cotidiene în mod competent și independent. Te bazezi adesea pe cei din jur în mod excesiv, cerându-le ajutor în domenii precum luarea deciziilor și inițierea de noi sarcini.
În general, părinții nu te-au încurajat să acționezi independent, pentru a dezvolta încredere în capacitatea ta de a avea grijă de tine însuți.
O modalitate bună de autocunoaștere este a răspunde la întrebarea: „Mă pot descurca de unul singur? Sunt destul de autonom?”
Studiu de caz – Dependența
Ioan are schema principală de Dependență / Incompetența. Se descrie ca fiind incapabil să facă singuri sarcini zilnice și caută în general sprijinul celorlalți. Ori de câte ori poate, alege să lucreze cu oameni care îl ajută într-o măsură excesivă.
Acest lucru îl împiedică să dezvolte abilitățile necesare pentru a lucra singur și confirmă părerea lui despre sine ca fiind “nedescurcăreț, prostuț”, iar singura soluție e ca are nevoie de alții care să-l ajute (renunțarea/ capitularea).
Uneori, când ar fi cel mai bine să ia sfaturi de la alte persoane, acesta refuză să facă acest lucru (supracompensarea schemei). Își reduce anxietatea prin amânarea rezolvării sarcinilor cât poate, sperând să scăpe de ele (evitarea schemei).
8. Vulnerabilitate la vătămare și boală
Această schemă se referă la convingerea că ești întotdeauna pe punctul de a experimenta o catastrofă majoră (financiară, naturală, medicală, criminală etc.). Poate duce la luarea unor precauții excesive pentru a te proteja. De obicei, a existat un părinte extrem de fricos care a transmis ideea că lumea este un loc periculos.
Studiu de caz – vulnerabilitate
Ion este un tânăr medic de 31 de ani. De când pandemia Covid-19 s-a extins la nivel global, a renunțat la serviciul său de medic și a ajuns să își petreacă toate zilele în casă. În ultima vreme s-a simțit tot mai trist din cauza lipselor de activități plăcute și a serviciului cu care era obișnuit. Dar nu are încotro pentru că îi este groază să iasă din casă de frica virusului, darămite să se reîntoarcă la spital.
9. Sinele nedezvoltat
Această schemă se referă la un model în care experimentezi o implicare emoțională prea mare cu alții – de obicei părinți sau parteneri romantici. Pur și simplu te identifici mult prea mult cu ei Poate include, de asemenea, sensul că ai avea un simț al identității prea difuz sau prea slab, însoțit de un sentiment de gol interior.
Această schemă este adesea cauzată de părinții care sunt atât de stricți, abuzivi sau atât de supraprotectivi încât copilul este descurajat să dezvolte un simț al identității individualizat.
Studiu de caz – sine nedezvoltat
Alexandra are 26 de ani și locuiește cu mama sa. Viața ei socială și profesională o include pe mama sa întru totul. Sunt amândouă asistente medicale la un spital din Covasna. Și-au făcut un obicei din a ieși în fiecare weekend la cumpărături și la câte o cafea după programul de lucru, în timpul săptămânii.
Se poate spune că Alexandra face totul cu mama ei. Așa s-a obișnuit ea de mica. Mereu era acolo pentru ea. Poate spune că e cea mai bună prietenă a ei și că face parte din ea ca persoană.
Uneori o irită prezența sufocantă a mamei și face lucrurile de una singură (supracompensare), dar apoi îi pare rău și se conformează cu cerințele ei (capitulare). În alte dăți, chiar nu vrea să facă ce spune mama ei și doar se eschivează de cererile acesteia, pentru a nu o supăra (evitare).
10. Subjugare
Această schemă se referă la convingerea că trebuie să te supui controlului altora pentru a evita consecințele negative. Adesea acești oamenise tem că, dacă nu se supun, alții se vor supăra sau îi vor respinge. Persoanele care se subjugă își ignoră propriile dorințe și sentimente. În copilărie, în general, a existat un părinte foarte controlant și dominant.
Studiu de caz – Subjugarea
Daniela este o tânără a cărei schemă principală este Subjugarea. Ea tinde să vadă oamenii ca fiind foarte dominanți chiar și atunci când aceștia sunt doar asertivi sau prietenoși. Ea are gânduri de genul „Nu pot pot face lucruri pentru mine; nu-mi pot spune propria părere” și este probabil să cedeze altora (capitulare/ predare).
În alte momente, ea decide că nimeni nu știe ce îi place și devine foarte sufocantă în a alege un cadou pentru ea (supracompensare). Uneori, atunci când oamenii au cereri nejustificate, ea reduce importanța propriilor sentimente și are gânduri de genul „Nu este atât de important pentru mine ce se întâmplă”. Alteori ea evită cunoscuții cu care are probleme, evită să se afirme (evitarea schemei).
11. Sacrificiu de sine
Această schemă se referă la sacrificiul excesiv al propriilor nevoi pentru a-i ajuta pe ceilalți. Când acorzi atenție propriilor nevoi, te simți adesea vinovat. Pentru a evita această vinovăție, pui nevoile altora înaintea celor personale.
Adesea, prin autosacrificiu obții un sentiment de stimă de sine crescut sau un sentiment de sens din ajutorul celorlalți. În copilărie, ai fost făcut să te simți prea responsabil pentru starea de bine a unuia sau a ambilor părinți.
Studiu de caz – Sacrificiul de sine
Gabriela este o femeie în vârstă de 45 de ani. Este asistent medical la un spital din Maramureș. A ales această profesie deoarece dintotdeauna i-a plăcut să ajute oamenii. E apreciată și iubită de toți pacienții și superiorii spitalului. Problema e că sănătatea ei este în stare precară în prezent și nu mai are timp să se îngrijească de ea însăși. Face mult prea multe pentru ceilalți cu ușurință, dar de ea nu știe să aibă grijă.
12. Inhibiție emoțională
Această schemă se referă la convingerea că trebuie să suprimi emoțiile și impulsurile spontane, în special mânia, deoarece orice expresie a sentimentelor ar dăuna altora sau ar duce la pierderea stimei de sine și ar aduce cu sine jenă sau abandon.
Această schemă este adesea cauzată de părinți care descurajează exprimarea sentimentelor.
Studiu de caz – Inhibiție emoțională
Marius este polițist. E apreciat și respectat de către toată lumea pentru profesionalismul de care dă dovadă. Are un corp atletic și un caracter de fier. Un adevărat exemplu de polițist, am putea spune.
Problema e că Marius își ia meseria un pic prea în serios, la propriu. Nu prea îl vezi cu zâmbetul pe buze. Nu glumește și nu dă colegilor detalii cu caracter emoțional din viața sa privată. Ai putea crede că e un robot programat să respecte legea.
O singură data un infractor, care era sub anchetă, a mărturisit despre trecutul său și de faptul că tatăl său nu îl lăsa niciodată să plângă. În acel moment, ceva s-a mișcat în Marius și i-a dat o lacrimă pentru acel deținut, dar parcă mai mult pentru sine (capitulare).
Imediat după s-a enervat la culme pentru declarația făcută de către deținut, mirându-i maxim pe toți colegii prezenți (contraatac). Apoi și-a cerut scuze pentru această ieșire și a refuzat să vorbească despre sentimentele care l-au copleșit (evitare).
13. Standarde nerealiste / Hipercriticism
Această schemă se referă la convingerea că orice faci nu este suficient de bun, că trebuie să te străduiești mereu mai mult. Motivația acestei credințe este dorința de a răspunde cerințelor interne extrem de ridicate pentru competență, de obicei pentru a evita critica internă.
Persoanele cu această schemă prezintă deficiențe în domenii importante ale vieții, cum ar fi sănătatea, plăcerea sau autovalorizarea. De obicei, părinții acestor oameni nu au fost niciodată mulțumiți și le-au oferit copiilor lor o dragoste care a fost condiționată de realizări excepționale.
Studiu de caz – Standarde înalte
Alexandru este un tânăr antreprenor în vârstă de 26 de ani. Lucrează zi și noapte pentru ca firma lui să prospere și să aducă rezultate și profit. Nu are o relație cu o femeie deoarece nu are timp să-și facă una.
Nici măcar viață socială nu are, iar când se întâlește cu angajații la întâlnirile profesionale, nu stă mai mult de 30 de minute cu ei. În linii mari, munca este cea care îi ocupă tot timpul, nemaiavând ocazia a se bucura de micile plăceri ale vieții.
Muncește peste program (capitulare) și nu merge la petreceri sau întâlniri sociale și romantice (evitare). Uneori, se critică atât de aspru pentru rezultatele nesatisfăcătoare din firmă, încât nu îi vine să mai facă nimic (contraatac).
14. Revendicarea drepturilor / grandoare
Această schemă se referă la convingerea că ar trebui să poți să faci, să spui sau să ai tot ce vrei imediat, indiferent dacă asta rănește pe alții sau li se pare rezonabil. Nu te interesează de alții și nu ești conștient de costurile pe termen lung aduse de atitudinea ta la adresa oamenilor.
Cauza acestei personalități e data de părinții care își alintă copiii și care nu stabilesc limite cu privire la ceea ce este adecvat social să facă. Ei nu îi învață ce este empatia și înțelegerea ori principiul egalității.
Alternativ, unii copii dezvoltă această schemă pentru a compensa sentimentele de lipsă emoțională sau defecte.
Studiu de caz – Grandomanie
Gabriel are 30 de ani. Tocmai a fost concediat de la noul job. Nici nu îl miră, spune el. Șeful este un ingrat căruia îi pasă doar de bani și care îi dă doar lui toate sarcinile plictisitoare. Totodată, are probleme în relația cu prietena lui deoarce pare că ea nu îi face toate poftele. Nu are răbdare și devine iritat ușor când aceasta îi cere să resolve din treburile casnice.
15. Autocontrol insuficient / autodisciplină
Această schemă se referă la incapacitatea de a tolera orice frustrare în atingerea obiectivelor, precum și incapacitatea de a restrânge expresia impulsurilor sau sentimentelor proprii. Atunci când lipsa autocontrolului este extremă, comportamentul criminal sau dependențele îți pot stăpâni viața.
Părinții nu te-au învățat autocontrolul sau nu te-au disciplinat în mod adecvat. Astfel, ai senzația că nu tolerezi frustrarea de a munci la treburi migăloase. Se poate spune că îți e lene să faci ceea ce e necesar pentru tine.
Studiu de caz – autocontrol insuficient
Ionuț e un tânăr de 21 de ani. Nu a intrat la facultate deoarece a picat a 4a oară examenul de bacalaureat și a renunțat să îl mai dea. Spune că îl frustrează toate exercițiile acelea de matematică care nu au oricum niciun sens.
16. Căutarea recunoașterii / validării
Această schemă se referă la a pune prea mare accent pe obținerea aprobării și recunoașterii celorlalți în detrimentul nevoilor autentice și al sentimentului de sine. Poate include, de asemenea, un accent excesiv pe statut și aspect, ca mijloc de a obține recunoașterea și aprobarea.
Persoanele cu această schemă sunt, în general, extrem de sensibile la respingerile din partea celorlalți și încearcă din greu să fie “în rând cu lumea”. De obicei, nu au avut nevoile de dragoste și acceptare necondiționată satisfăcute în primii ani.
O modalitate bună de autocunoaștere este a răspunde la întrebarea: „caut eu validarea celorlalți?”
Studiu de caz
Monica e o tânără de 19 ani. E mai preocupată de calitatea pozelor sale de pe social media decât de examenul de bacalaoreat. Într-o zi o colegă a reacționat cu “Haha” la o postare. Acest lucru a înfuriat-o la culme.
E preocupată excesiv de imaginea ei și de ceea ce cred ceilalți despre ea, dacă este suficient de feminină și bine îmbrăcată.
17. Negativismului / Pesimismul
Această schemă se referă la un model omniprezent de concentrare asupra aspectelor negative ale vieții, reducând în același timp aspectele pozitive. Oamenii cu această schemă nu sunt capabili să se bucure de lucruri care merg bine în viața lor, deoarece sunt atât de preocupați de detalii negative sau potențiale probleme viitoare.
Ei se îngrijorează de eventualele eșecuri, indiferent cât de bine merg lucrurile. De obicei acești clienți aveau un părinte care se îngrijora excesiv.
Studiu de caz – pesimismul
Andrei este un bărbat căsătorit în vârstă de 36 de ani. Are o familie fericită și un job foarte bine plătit. Este arhitect, cum și-a dorit de mic copil. Are o casă frumoasă și prieteni loiali care-l apreciază ca om.
Totuși, de câteva săptămâni au început să apare simptome depresive. Andrei s-a prezentat la un cabinet psihologic unde a fost diagnosticat cu tulburarea depresivă majoră. Cauza este, se pare, eșecul său de a lua carnetul de șoferi. De când picat examenul, Andrei doar la asta s-a tot gândit, ignorând ceilalți factori pozitivi din viața sa. Acum, are depresie.
18. Pedeapsă/ critică
Această schemă se referă la credința că oamenii merită să fie aspru pedepsiți pentru că au greșit. Oamenii cu această schemă sunt critici și neiertători atât pentru ei cât și pentru ceilalți. Au tendința de a fi supărați pe performanțe mediocre sau comportamente imperfecte.
În copilărie, acești oameni aveau de obicei cel puțin un părinte care punea prea mult accent pe performanță și aveau un stil punitiv de control al comportamentului. În consecință, copilul a crescut crezând că e normal să fii critic și să pedepsești mediocritatea.
Studiu de caz – Ionel
Ionel este profesor de matematică la un liceu din Timișoara. Părerile asupra lui sunt foarte împărțite. Unii părinți sunt foarte mulțumiți de el deoarece toți copiii care au făcut matematică cu el au promovat examenul de bacalaureat. Alții însă, l-ar da în judecată datorită atitudinii sale critice asupra copiilor.
Nu tolerează situațiile de corijare și are grijă să le dea teme duble elevilor pentru a nu se ajunge în astfel de situație. Îi critică pentru greșelile făcute în lucrările de control și oferă note mici în general, chiar și celor mai buni elevi.
Concluzie
Poți să îți satisfaci nevoia de autocunoaștere prin diferite forme. Una dintre ele este psihoterapia. La acest nivel, recurgi la autocunoaștere prin examinarea și înțelegerea acelor traume din copilărie care ți-au marcat, mai apoi întreaga viață de adult.
Sunt 18 traume emoționale specifice din copilărie. Ele trebuie tratate prin psihoterapie pentru a le vindeca. Totodată, ele pot servi drept punct de plecare în autocunoaștere. Traumele sunt evenimente din trecut care își arată efectele negative până și în prezent. Ele pot fi de o valoare ridicată ca punct de plecare atât în terapie, cât și în autocunoaștere.
Folosește aceste informații pentru dezvoltarea ta personală, în scop de autocunoaștere și autoterapie. Recitește-le pe fiecare în parte și încearcă să vezi, pe baza emoțiilor și a intelectului, care crezi că te reprezintă. Dă click pe link-urile aferente fiecărei capcane pentru articole complete fiecărei traume și începe munca ta terapeutică și de autocunoaștere!
Lucian Pușcașu
P.S. O carte care tratează doar acest subiect poate fi găsită dând click aici.
Dacă nu ai timp de citit, acest articol poate fi parcus și în format video pe YouTube.
* Dacă ți-a plăcut acest articol, abonează-te la newsletter pentru a primi săptămânal informații suplimentare prin e-mail. Totodată, nu uită să acorzi un Share acestor randuri pentru a vedea și prietenii tăi ceea ce citești, un Like paginii de Facebook, precum și un Follow pe Instagram, pentru a rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog. În cele din urmă, materialele psihoeducaționale sunt livrate și în format video, prin platforma YouTube. Așadar, te invit să ne vedem și acolo, abonându-te la canal.*
#dezvoltarepersonală #psihologie #psiholog #psihoterapie #psihoterapeut #semped #sănătateemoțională #sănătatemintală #psihoeducație #psihologiepozitivă #dezvoltareprofesională #blogger